Anghinare (Cynara scolymus L.) – Tehnologia de cultura - Agricultura României
Marți, 07 Aprilie 2020 11:14

Anghinare (Cynara scolymus L.) – Tehnologia de cultura

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Anghinarea reprezintă una dintre cele mai eficiente plante medicinale. Calitățile ei erau cunoscute încă din Evul Mediu, deoarece era frecvent folosită de către alchimiști pentru  detoxifiere. Aceștia spuneau că ajută la vindecarea bolilor trupului, dar și ale sufletului. În prezent, anghinarea este o plantă medicinală valoroasă atât pentru industriile farmaceutice și alimentare, cât și pentru cea a biocombustibililor. Din aceste motive, noi credem că, anghinarea merită cultivată. Pentru cei interesați de subiect, am cules informațiile necesare pentru înființarea cuturii de Cynara scolymus L.

Cerințele biologice și amplasarea teritorială

 Având în vedere că anghinarea (Cynara scolymus L.) provine din regiunea mediteraneană, planta este pretențioasă față de temperatură și lumină. De aceea, culturile se vor amplasa în zonele din sudul și sud-vestul țării. Rădăcina puternică pătrunde adânc în sol, de aceea solicită terenuri profunde, fertile și  permeabile. Se comportă bine și pe lunci, pe soluri aluvionare, dar suferă atât din cauza lipsei umidității din sol, cât și a excesului acestuia. Amplasarea culturilor trebuie să se facă ținând seama și de apropierea centrelor de prelucrare în stare proaspătă.

Locul în asolament

Cele mai potrivite premergătoare pentru anghinare sunt prășitoarele. Cerealele de toamnă și leguminoasele reprezintă, de asemenea, culturi după care această specie poate să urmeze în cadrul asolamentului. Anghinarea nu trebuie să revină pe același teren mai devreme de 4-5 ani.

Lucrările solului

Lucrările de bază ale solului după premergătoarele timpurii constau dintr-o lucrare superficială efectuată cu grapa cu discuri imediat după eliberarea terenului, urmată de arătura adâncă la 28-30 cm. În cazul prășitoarelor care se recoltează târziu, arătura se face direct la aceeași adâncime.

Pregătirea patului germinativ:

Se începe primăvara devreme, prin executarea lucrării de nivelare a arăturii. Cu 1-2 zile înainte de semănat se face mărunțirea și afânarea terenului cu discul și grapa cu colți reglabili.

Semănatul  și epoca de semănat

Anghinarea se seamănă primăvara către sfârșitul lunii aprilie, dar epoca se poate prelungi în anii cu desprimăvărare târzie până la sfârșitul primei decade a lunii mai. Prin însămânțarea prea devreme crește numărul plantelor care înfloresc în primul an, iar prin întârzierea semănatului, cultura se neuniformizează prin diminuarea procentului de răsărire.

Norma de sămânță și distanța de semănat

anghinare floare

Pentru un hectar se folosesc 4-5 kg de sămânță cu valoare culturală ridicată (puritate: 90- 95%, germinație: 75-80%). Anghinarea se seamănă în rânduri la distanță de 70 cm, cu mașina SPC-6 (8). Pe suprafețe mici se poate semăna cu plantatorul, în cuiburi depărtate la 25-30 cm. La adâncimea de semănat, pentru cultura de anghinare, se recomandă ca însămânțarea să fie efectuată la adâncimea de 3-5 cm, în funcție de umiditatea solului.

Lucrările de întreținere

 Imediat după răsărire, se începe cu prășitul între rânduri, folosind cultivatoarele prevăzute cu discuri de protejare. Când plantele au 2-3 frunze adevărate se face rărirea, lăsându-se o distanța de 20-25 cm între plante pe rând, tinzând să se realizeze o densitate de 6 - 9 plante/mp. Pe măsură ce plantele cresc, se îngustează lățimea de lucru a pieselor active. După realizarea fiecărei recolte de frunze, culturile se prășesc pentru a preîntâmpina pierderea apei din sol.

Boli, dăunători și combaterea acestora

 În anul I de vegetație, anghinarea este atacată de unii agenți patogeni precum: Ramularia spp. (ramularioza), Septoria spp. (septorioza), Erwinia carotovora (putregaiul rădăcinilor) și Verticillium spp. (ofilirea frunzelor). În anul al II lea de vegetație, plantele de anghinare pot fi atacate puternic de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Atacul se manifesta pe capitule. Prevenirea bolii se face prin respectarea măsurilor de igienă culturală, asolament corespunzător și folosirea de sămânță sănătoasă. Dintre dăunători, mai importanți sunt Vanessa cardui (omida scaieților), Tanymecus spp.(ratisoara), Scotia segetum (buha semănăturilor) și Aphis spp. (afidle).   Material realizat cu ajutorul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Științe Biologice.

Ruxandra HĂBEANU

Citit 389 ori